Human2Human #4 cu Roxana Hurducaș: „Rețeaua mea socială preferată este familia”

Seria Human2Human continuă aici pe blog, într-o nouă rubrică SocialPedia, iar a patra noastră invitată este Roxana Hurducaș, auditor și consultant marketing & comunicare.

Am descoperit, într-o discuție sinceră, omul din spatele specialistului. 20 de întrebări, 10 din social media, 10 despre viață, și un dialog relaxat.

Roxana Hurducaș a înființat și conduce, în prezent, departamentul de marketing și comunicare al SPIA, liderul noii generații de investigatori privați din România, după ce, timp de peste 10 ani, a fost Marketing&PR Manager al FAN Courier.

Auditor și consultant de marketing și comunicare, Roxana are experiență în coordonarea departamentelor de marketing, a managementului de brand și a campaniilor de comunicare, în comunicarea de criză, gestionarea relației cu presa și key opinion leaders, organizarea evenimentelor și comunicare internă.

Te invităm să o descoperi.

10 extra social media

1. Care sunt cele trei cuvinte care te reprezintă cel mai bine ca om? Ce faci în fiecare zi ca să te simți cu adevărat OM? 

Cele 3 cuvinte care consider eu că mă reprezintă cel mai bine ca om sunt renaștere, recunoștință și vulnerabilitate.

Am renăscut după fiecare decizie dificilă pe care am luat-o și nu doar că am renăscut, ci am evoluat, personal și profesional, chiar dacă sorții de izbândă nu-mi păreau favorabili în momentul deciziei.

Recunoștința este o stare pe care, odată ce ai cunoscut-o, îți va fi greu să o mai părăsești, pentru că îți aduce nenumărate avantaje, dintre care cel mai important mi se pare sentimentul de mulțumire – cu sine, cu ce ai, cu ajutorul primit. Unde mai pui că te și înfrânează puțin din goana asta nebună după „mai mult”, la care ne împing social media și multitudinea de variante disponibile pentru consum.

Vulnerabilitatea care mă caracterizează în prezent este, de fapt, un instrument cu care eu încerc să mă vindec. Au fost foarte multe momente în viața mea, în general contextele în care am luat și decizii dificile, în care am mimat „nepăsarea” și „puterea”. Am mințit și m-am mințit că nu-mi pasă ce crede sau spune lumea despre mine și mi-am jucat rolul de dură. Însă în spatele măștii, durerea m-a descompus. Acum, prin ceea ce terapeuții numesc supra compensare, am tendința de a fugi de orice fel de mască mi-aș putea pune eu sau altcineva. Asta sunt, asta am trăit, asta simt. E cumva un mecanism de tip win-win: mă vindec pe sine și, în același timp, ajut alte persoane prin propria-mi expunere

2. Care este rutina ta de dimineață și cum găsești motivația pentru fiecare zi?

Singura mea motivație din fiecare dimineață este dictată de nevoia de a-mi îndeplini taskurile.

Sună grav? Păi așa și simt când sună alarma aia întruna, deși i-am dat snooze de 5 ori deja, e târziu, Mara nu se lasă dată jos din pat, pisicilor le e foame, Pătrățel are chef de joacă, Mara nu se lasă dată jos din pat, Câine vrea (IAR!) afecțiune, de cafea nici nu am apucat să mă apuc, Mara nu se lasă dată jos din pat, pachețelul trebuie făcut, litiera curățată, apa patrupedelor împrospătată, e târziu, hai, hai, hai! Mă îmbrac cu ce apuc, de make-up nici nu poate fi vorba și hop în mașină. Noroc că școala este la 5 minute de condus și ajungem rapid, de cele mai multe ori fix înainte să înceapă orele. Ritualul despărțirii presupune ca eu și Mara să ne facem cu mâna de câteva zeci de ori în timp ce ea se îndreaptă spre clădirea școlii, eu o aștept până ajunge în clasă, apoi vine la geam și ne facem iar cu mâna. Mă urc în mașină și cred că acela este primul moment din zi în care inspir și expir. Bună dimineața!                           

3. Avem nevoie să mai și punem frână, să ne oprim din alergătură și să ne odihnim. Tu reușești să faci asta? Cum?

Nu doar că nu am reușit să fac asta din martie anul trecut și până acum, dar mi-am încălcat limitele din viața personală și profesională mai rău ca niciodată. Am lucrat până târziu în noapte, am lucrat sâmbăta și duminica, am luat pastile ca să pot pune pauză gândurilor și stresului și să pot adormi – chestii pe care eu nu le-am mai făcut până acum. Momentan, mă zbat într-un burnout, dar nu mă grăbesc neapărat să-l depășesc. Deși mă frustrează, știu că vindecarea necesită timp și că, dacă mimez revenirea, cauza se va întoarce înspre mine ca un bumerang.

Dar ca să îți răspund la întrebare, sunt atentă la semnalele corpului meu – el îmi spune când sunt prea stresată sau obosită, când îmi e teamă, când știu ce decizie trebuie să iau – deși încă încerc să o evit – și nu se înșală niciodată. Știu ce simptome îmi dă fiecare situație, am ajuns să mă cunosc destul de bine. Că aleg uneori să ignor semnalele, aste e o altă discuție.

4. Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Dincolo de fericire și nefericire se află pacea. Sunt cuvintele lui Eckhart Tolle și cel de-al optulea tatuaj pe care corpul meu l-a primit de curând în dar. Până la cei 38 de ani, am învățat că fericirea este un miraj. Mult mai importantă și mai de dorit este starea de bine pe care ți-o dă pacea – a fi împăcat cu tine, cu deciziile tale, cu faptele tale, cu lecțiile tale. Iar eu sunt bine, acum. Sunt împăcată.

5. Trei oameni pe care îi admiri (nu neapărat din zona profesională)

Mă admir pe mine, în primul rând, pentru că mi-am depășit nu doar condiția inițială, ci și toate obstacolele pe care eu singură mi le-am pus în cale. Mă admir pentru că de fiecare dată m-am ridicat, oricât de adâncă a fost julitura, și am continuat. Mă admir pentru că am reușit să învăț câte ceva din fiecare tâmpenie pe care am făcut-o. Am descoperit târziu iubirea de sine – sunt departe de a excela, însă exersez. Am șters de câteva ori rândurile de mai sus, apoi am decis că astăzi e un moment bun pentru a începe să-mi declar mie însămi că mă admir.

Îi admir pe cei care și-au făcut o misiune personală din a-i ajuta pe alții, fie oameni sau animale.

Îi admir pe cei care identifică, își asumă, apoi părăsesc situațiile care nu le fac bine. Mi se pare o super putere – am văzut nenumărați oameni, chiar prieteni, frustrați de job, relații, situații, care nu-și găsesc puterea să iasă din cercul vicios.

                      

6. Holly 3: Recomandă-ne o carte, un film/serial, o piesa de teatru.

Cartea mea de suflet este Puterea Prezentului, de Eckhart Tolle. Am descoperit-o într-un moment dificil din viața mea și, deși la prima lectură nu am înțeles absolut nimic din primele 3 sferturi ale cărții, spre final a apărut revelația – conținea răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu știam că le am. Am recitit-o iar și iar și de fiecare dată am regăsit și subliniat în ea alte învățăminte prețioase. Este genul de carte care nu o să îți placă dacă nu ești pregătit pentru ea.

Wuthering Heights (La răscruce de vânturi) ecranizarea din 1939 a romanului scris de Emily Bronte, cu Merle Oberon și Laurence Olivier în rolurile principale, este preferata mea dintre toate și filmul pe care l-aș urmări iar și iar, fără să mă plictisesc. Povestea de dragoste dintre Heathcliff (chiar, știai că mama actorului Heath Ledger i-a pus numele după cel al personajului principal din carte?) și Catherine mă fascinează. Am primit cadou de curând, de la sora mea, DVD-ul cu filmul, așa că plănuiesc să îl revăd curând.

În locul unei piese de teatru, am să vă recomand o companie de teatru: Cuibul Artiștilor. Deși pandemia le-a afectat prezența pe scenă, vă recomand să îi urmăriți și, când se va ivi ocazia, să mergeți să îi vedeți cum joacă.

7. Recomandă-ne un curs sau eveniment online/offline care te-a ajutat personal sau profesional.       

Sinceră să fiu, îmi este greu să aleg. Învăț câte ceva din fiecare articol sau carte citite, din fiecare eveniment la care particip, din fiecare speech pe care îl ascult. Îmi iau multe notițe, subliniez și colorez cele mai importante rânduri sau mesaje, transcriu, apoi parcurg din nou conținutul după o anumită perioadă de timp. Dacă ar fi să aleg un singur eveniment de anul trecut, acela ar fi BRAND MINDS.

8. Daca ai avea o superputere, care ar fi si de ce? 

Dacă aș avea o superputere, mi-ar plăcea să pot vindeca orice boală.

9. Piesa pe care o pui pe repeat.  

Oameni, în interpretarea lui Aurelian Andreescu.

 10. Ce ai schimba la tine și la cei din jur?

La mine aș plusa cu niște rezerve de răbdare și aș diminua drastic nivelul de anxietate. La cei din jur nu aș schimba nimic – nu îi cunosc suficient de bine pe fiecare în parte ca să știu de ce sunt așa cum sunt și de ce anume ar avea nevoie.

 10 social media

1. Cum este omul din viața reală Roxana Hurducaș comparativ cu profesionistul Roxana Hurducaș?

Foarte asemănători. Precauți, empatici, ascultători, cu atenție pe detalii și implicații.

2. Cum a fost trecerea din corporație la antreprenoriat? Cum ți-ai făcut curaj?

Mulți au vorbit despre curajul pe care l-am avut să plec dintr-un job sigur și stabil. Poate că e și curaj, dar pentru mine a fost mai mult o nevoie – aceea de a evolua profesional și personal. Când stai mult timp închis într-o colivie, fie ea și de aur, te plafonezi. Ești limitat, indiferent cât de mult încerci să compensezi și citești, înveți, mergi la evenimente. Poziția în care sunt acum îmi permite să iau contact cu industrii diverse, îmi permite abordări și strategii diferite, îmi permite mai bine să explorez, să experimentez, să descopăr, să eșuez, să îmi asum. Până la urmă, nu poți învăța să zbori dacă nu sari din cuib.

3. Ai avut parte vreodată de hate în social media? Cum ai gestionat situația?

Există oameni care răspund cu „Nu” la prima întrebare? Da, am avut parte de hate în social media. Cum am reacționat? Nu la fel de bine precum mi-aș fi dorit. M-am implicat emoțional, am fost afectată, n-am dormit niște nopți. Ceea ce nu știam atunci, dar știu acum, este că hate-ul nu e despre mine, e despre cel care-l oferă.

4. Cum ți-a venit ideea Familiei Netradiționale?

Ideea paginii Familia Netradițională a venit din dorința noastră, a mea și a lui Marian, de a nu ne spama listele de prieteni cu ce-au mai zis și ce-au mai făcut copiii sau chiar noi, acasă, în contextul familiei. Știu că fiecare dintre noi, părinții, suntem mândri de propria odraslă și de realizările sale, dar mie nu-mi plac postările zilnice cu ce a mâncat copilul, cu ce l-am îmbrăcat, cum stă pe oliță, ce a zis, cum a râs etc. Pentru că amândoi avem listă de prieteni și din zona profesională, am simțit nevoia să separăm cele două verticale: viața personală și viața profesională. Cine a vrut să ne cunoască pe noi, cei de acasă, a dat follow paginii, care a crescut exclusiv organic și care astăzi înseamnă o comunitate de peste cinci mii de oameni foarte activi.

În plus, la momentul acela, discuțiile despre ce înseamnă, cum arată și cum se comportă familia tradițională erau în toi. Familia noastră este diferită, dar asta nu o face mai puțin „familie”.

5. Cum te-a ajutat social media în proiectele pentru care lucrezi?

La fel ca alte canale și tool-uri de comunicare, social media mi-a oferit o platformă pe care să îmi expun ideile, creațiile, chemările la acțiune. Simt nevoia să repet chestia asta: social media este doar unul dintre tool-uri și nu ar trebui să fie singurul pentru un brand. Pentru că nu este owned media, e ca și cum ți-ai construi o casă pe terenul altcuiva. De ce ai face asta? Da, social media transmite sau amplifică un mesaj, coagulează comunități, generează lead-uri. Dar îți iei de acolo ce ai nevoie și aduci acasă, acolo construiești.

6. Cu sinceritate despre social media: ce regreți cel mai mult că ai postat până acum? De ce ești cea mai mândră? 

Să știi că dacă am regrete după ce am postat ceva, șterg. Atât de simplu. Mi s-a întâmplat asta și nu doar o dată. Însă cu ajutorul Facebook Memories, îmi recitesc postările de anii trecuți și de multe ori mă iau cu mâinile de cap. Partea bună este că văd evoluția.

7. Cum decizi ce postezi și ce nu postezi în social media? Care este limita? Cum alegi ce le spui și ce nu le spui urmăritorilor tăi?

Mă abțin foarte tare de la a-mi da cu părerea. De ce aș face-o? Pe cine interesează încă o părere în plus vis-a-vis de un anumit subiect? Chiar și pe subiectele și unde am expertiza necesară, cum ar fi proiectele de branding, marketing și comunicare, foarte rar vorbesc despre o anumită campanie sau un mesaj punctual. Atâta timp cât nu știu care a fost brieful, care au fost obiectivele, care a fost feedback-ul clientului sau ce a presupus implementarea, mi se pare că aș da un verdict în necunoștință de cauză. Dar sunt și momente în care-mi încalc regula nescrisă, iar un exemplu în cazul acesta este faptul că mi-am dat cu părerea (extrem de succint, ce-i drept) pe campania de comunicare a Guvernului pentru vaccinare.

Postez lucruri despre care consider că ar informa, ajuta sau amuza audiența mea.

8. Care este campania online pe care ai făcut-o și care ți-a rămas cel mai aproape de suflet?

Campania care mi-a rămas cel mai aproape de suflet este Curierul meu e cool. La fel ca în majoritatea campaniilor dezvoltate din postura de Marketing&PR Manager al FAN Courier, am plecat de la o problemă cu care compania se confrunta. În cazul acesta, una care afecta direct curierii – feedback-ul negativ. Long story short, clienții erau invitați să își facă selfie cu curierul lor, să îl urce pe site-ul campaniei și să ne spună de ce curierul lor este cel mai cool. Putem vorbi despre employer branding și user generated content, despre reach și engagement, dar cel mai mare câștig al acestei campanii a fost feedback-ul pozitiv pe care curierii l-au primit și sentimentul de echipă dintre client și curier, întărit în această campanie și prin faptul că premiile câștigate în urma voturilor se acordau în dublu exemplar, pentru client și pentru curier.

Am ales campania aceasta ca să îți răspund la întrebare tocmai pentru că ilustrează un concept atât de simplu – puterea unei vorbe bune. Din postura de clienți, marea majoritate a feedback-ului pe care îl oferim pentru servicii este cel negativ. Uităm, însă, că la capătul celălalt al firului este un receptor – un om la fel ca noi, care absoarbe ca un burete toate nemulțumirile noastre, fie că au fost cauzate de el, fie nu.

9. Care este rețeaua ta socială preferată și de ce? Unde te simți cel mai confortabil?

Rețeaua mea socială preferată este familia, iar cel mai confortabil mă simt acasă. Serios, dacă nu aș lucra în domeniu, mi-aș fi șters demult conturile de pe rețelele de socializare – nu simt că-mi aduc ceva ce-mi lipsește în acest moment, ba chiar mă fac să-mi pierd timp pe care l-aș putea folosi mult mai bine în altă parte și în alt mod.

10. Cum crezi că ar arăta lumea fără social media?

Dincolo de minusurile sale, social media a adus schimbări importante și bune în societate. Dar este un tool de comunicare, rețele care, dacă nu ar fi existat așa cum le știm astăzi, ar fi fost create oricum de oameni, chiar dacă într-o altă formă. Cum ar arăta lumea fără invenția electricității, a mașinilor sau a medicamentelor? Dintre miile de invenții, noi, oamenii, le adoptăm pe cele care ne servesc unui scop, oricare ar fi el, într-un anumit moment. Ce rost are să ne întrebăm cum ar arăta lumea fără social media din moment ce ea este aici, acum, parte din viața noastră? Îți propun, în schimb, să ne întrebăm cât de multă nevoie mai avem de social media, cât de multă nevoie are social media de noi, ca indivizi, și cine are cel mai mult de câștigat din această ecuație?


Pentru noutăți din social media și discuții constructive din domeniu, te invităm să intri în SocialPedia Group, pe Facebook.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *